INNER

Nu, asta nu e o postare despre vreun outfit, ori vreun nou produs de make-up, ci decizia de a impartasi cu voi o etapa destul de urata prin care am trecut si eu, la fel ca si majoritatea fetelor, femeilor.

Acum vreo 2-3 ani imi doream o viata agitata, sa fiu mereu pe drumuri, sa vad locuri noi, oameni noi. Asta am si primit de la Dumnezeu; ultimul an mi l-am petrecut pe drumuri, dintr-un oras in altul, dintr-o tara in alta, iar o data cu asta a intrat si haosul in viata mea, psihic, dar in special fizic.

Cu astea fiind spuse, m-am ales cu aproximativ 15 kilograme in plus, in mai putin de un an. Da, n-ai avut de unde sa iti dai seama la aproape 1.80 si poze din unghiurile potrivite. Insa persoanele apropiate din viata mea care ma stiau o „schija” -cum se zice pe la noi:))- tineau sa exclame de fiecare data cand ma vedeau cat m-am ingrasat. Va dati seama cum era mamaia cand mergeam pe la ea!!!? „Mama, ce te-ai mai rotunjit! Dar lasa ca iti sta mai bine asa, nu te mai bate vantu’ !” Whaaaaat?! Da, nu era de bine, dar micile gustari de pe drumuri, urmate neaparat de ceva dulce, si toate felurile de mancare noi, pe care a trebuit sa le incerc, si nu o data…mmm

Facusem o placere din a manca; nu mancam cat sa fiu satula, mancam pana terminam tot din farfurie. Mare prostie…si am mai auzit o vorba, traiesc pentru a manca; cam asa eram. Am dat-o pe salate pentru o perioada scurta de timp fiindca eram obisnuita sa scap rapid de kile’ cu ceva timp in urma, dar de data asta era diferit; dupa 3 saptamani m-am lasat de toata chestia cu mancatu’ sanatos fiindca eu ma asteptam la un miracol, iar cand e vorba de kilograme in plus nu prea e loc de miracole. Pana de curand, cand am realizat ca eu am avut parte de atatea experiente minunate in ultimul an, de care nu m-am putut bucura fiindca ma ingrasasem. Si am clacat. Am vrut sa fac sport, doamna Cristina stie(i-am scris ca sunt hotarata, dar nu m-am dus niciodata #shameonme), dar imi era jena de mine sa ma vad in toate oglinzile alea, asa ca am ramas acasa si am revenit la programul meu alimentar; mananc cat sa nu mor de foame, aproape orice, dar niciodata tot(zic aproape orice fiindca eu mananc pastele si ce e facut din cartofi, cu paine, insa am renuntat la dulciuri, mananc doar cand simt nevoia si foarte putin). Poate cea mai proasta dieta ever, dar ma simt foarte bine, energica si fericita ca nu trebuie sa astept ziua de duminica ca sa gust ceva dulce.

Nu, nu spun ca e ceva aiurea sa fii gras/a, vreau doar sa intelegeti cat e de important sa va simtiti bine in pielea voastra, la 50 de kg sau 150. Am fost grasa, mi-a placut din anumite puncte de vedere, dar ma simteam oribil. Am slabit 11 kilograme and I`m ready to conquer the world! Poate nu sunt in masura sa imi dau cu parerea, dar consider ca increderea in propria persoana este ceva crucial in viata fiecaruia. Si, da, aspectul fizic poate conta in asta oricat incercati sa negati, si nu ma refer doar la kilogramele in plus sau in minus.

cristina pintilie blog

Tosusi, dupa istoria asta, am invatat sa ma respect mai mult, sa ma iubesc pe mine inainte de a-i iubi pe altii…asta pentru a trai fericita, deoarece, fericirea e un mod de a trai, nu o destinatie. LOTS OF LOVE

cristina pintilie

Anunțuri

2 gânduri despre “INNER

  1. Bravo, Cristina. Ai constientizat si ai luat masuri la timp. E important sa fie echilibru, sa nu excluzi nicio categorie alimentara si sa fie un stil de viata, o alegere in cunostinta de cauza. Bravo pentru masuri si bravo pentru curajul de a vorbi despre asta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s